Coşmarurile şi cauzele lor

După cum se ştie, coşmarurile sunt vise terifiante care duc la deşteptarea din somn, persoana fiind complet alertă la trezire. Coşmarurile apar de obicei în cadrul unor vise lungi şi elaborate care provoacă o anxietate intensă. Temele care apar cel mai frecvent sunt pericole fizice iminente pentru persoana care visează (de exemplu urmărire, atac sau vătămare corporală). În alte cazuri coşmarurile pot să fie centrate pe o tematică personală, fiind vorba despre eşecuri sau dificultăţi de adaptare.

Cînd apar ca urmare a unei situaţii traumatice reale coşmarurile pot să reproducă situaţia respectivă, dar de obicei conţinutul visului nu reproduce evenimente care au avut loc în realitate. Spre deosebire de alte vise, la trezire, persoana poate să descrie conţinutul visului în detaliu. Adesea pot apărea mai multe coşmaruri în cursul unei nopţi, cu tematică ce se repetă.

La fel ca toate visele, coşmarul apare aproape întotdeauna numai în timpul perioadei de somn cu mişcări oculare rapide, REM. Deoarece perioadele de somn REM se repetă c-am la un interval de 90-110 minute, coşmarurile pot să apară în orice moment în timpul perioadei de somn. Dar pentru că perioadele de somn REM sunt mai lungi în a doua jumătate a nopţii – motiv pentru care şi visele devin mai intense în această perioada – coşmarurile au tendinţa să apară mai ales către dimineaţă.

Acest gen de vise se termină prin deşteptarea bruscă din somn şi revenirea la starea de veghe a persoanei, cu un puternic sentiment de teamă sau anxietate. De aceea, de obicei este dificil să readormim după ce ne trezim dintr-un coşmar.

Visele terifiante nu provoacă de obicei tulburări de adaptare socială sau profesională, ci numai un stres subiectiv. Dar dacă trezirile în timpul nopţii devin prea frecvente sau dacă persoana dezvoltă frică de a merge la culcare din cauza coşmarurilor, poate să apară somnolenţă în timpul zilei.

Persoanele care au coşmaruri prezintă de obicei şi elemente de diagnostic specifice pentru depresie sau anxietate, fără să se poată totuşi diagnostica cu precizie aceste afecţiuni. La trezire apar accelerări uşoare ale respiraţiei şi ale bătăilor inimii şi transpiraţii. Mişcările corpului şi vorbitul în somn nu apar în timpul coşmarurilor, deoarece în timpul somnului REM tonusul muscular scade. Dacă apar totuşi ţipete sau mişcări bruşte ale corpului, acestea survin în momentul în care individul se trezeşte.

Semnificaţii

Psihologia sau neurofiziologia nu au găsit pînă acum explicaţii clare pentru coşmaruri. La fel ca în cazul tuturor viselor, există controverse în legătură cu modul în care ar trebui să fie interpretate. De multe ori visele terifiante apar în urma unor traume reale ale individului, cum ar fi un incendiu, un accident grav sau asistarea la scene de o violenţă extremă. Persoanele traumatizate de o experienţă reală dezvoltă uneori o tulburare anxioasă numită stres posttraumatic. În cadrul stresului posttraumatic persoana retrăieşte continuu evenimentele traumatizante, şi această reactualizare a traumei se realizează şi în timpul somnului, sub forma coşmarului.

O explicaţie coerentă pentru coşmaruri, dar contestată de anumiţi psihologi, derivă din teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud. Freud consideră că există gînduri, idei sau dorinţe care sunt inacceptabile pentru subiect în starea de veghe din cauza constrîngerilor morale. Fiind inacceptabile, ele generează şi anxietate prin teama de pedepse. Aceste conţinuturi mintale au legătură mai ales cu sexualitatea şi cu agresivitatea, instincte cenzurate de normele morale. Cu toate că gîndurile inacceptabile nu au posibilitatea să se manifeste în stare de veghe, ele nu dispar ci devin inconştiente, adică sunt refulate. Devenind inconştiente, ele se manifestă sub formă mascată, simbolică, în conţinutul viselor. Deci conform psihanalizei, dorinţele refulate care provoacă anxietate, manifestîndu–se prin intermediul viselor, produc coşmaruri.