Istoria viselor

0
403

Interpretarea viselor dateaza inca din anii 3000-4000 i.h., cand erau documentate pe tablete de lut. Inca de cand oamenii au inceput sa vorbeasca despre vise, au fost fascinati de ele si au incercat sa le inteleaga.
In unele societati primitive, membri acestora nu erau capabili sa distinga intre lumea viselor si cea reala. Sau, pur si simplu, au ales sa nu faca aceasta distinctie. Vedeau lumea viselor nu doar ca o extindere a realitatii, dar ca o lume mult mai puternica.

In era greaca si cea romana, visele erau interpretate intr-un context religios. Se credea ca acestea sunt mesaje directe din partea zeilor sau a celor morti. Oamenii acelor vremuri cautau in visele lor solutii la problemele de zi cu zi, si calea de urmat in diferite situatii. Credeau ca visele prevestesc viitorul. Altare speciale au fost construite, pentru ca oamenii sa mearga sa doarma acolo, in speranta ca mesajele zeilor le vor fi transmise in vise. Credinta lor in puterea unui vis era atat de mare, incat acestea au ajuns sa dicteze deciziile liderilor politici si militari ai vremurilor. Interpretii de vise de atunci, chiar ii insoteau pe liderii militari in lupta pentru a-i ajuta la elaborarea strategiilor de razboi.

Filozoful grec, Aristotel credea ca visele erau rezultate ale functiilor fiziologice. Visele puteau diagnostica boli si sa prevada aparitia lor.

In timpul perioadei Elenistice, principalul focus al viselor era centrat pe abilitatea acestora de a vindeca. Temple, numite Asclepius, au fost construite in jurul ideii de vindecare pe care o aveau visele. Se credea ca oamenilor bolnavi care dormeau in aceste temple li se va transmite, prin vis, leacul pentru bolile lor. Interpretii de vise ii ajutau pe vraci in diagnosticarea pacientilor. Se credea ca visele ofera un indiciu vital vracilor, pentru a afla ceea ce se intampla cu pacientii lor.

In Egipt, preotii aveau si rol de interpreti de vise. Egiptenii isi inregistrau visele cu ajutorul hieroglifelor. Persoanele care aveau vise lucide si semnificative erau considerate binecuvantate si speciale. Cei care aveau puterea de a interpreta visele erau respectati si considerati a poseda un dar divin.

Actiunea de a visa poate fi considerata ca un loc real, in care spiritul si sufletul calatoresc in fiecare seara in vizita. Chinezii credeau ca sufletul paraseste corpul pentru a intra in lumea viselor. Insa, daca persoanele care visau erau trezite brusc, era posibil ca sufletul sa nu se mai poata intoarce in corp. Din acest motiv, unii chinezi de astazi se tem de ceasurile desteptatoare. Unele civilizatii nativ-americane si mexicane, impartasesc aceeasi notiune, a unei dimensiuni paralele. Acestia credeau ca stramosii lor traiau in vise si apareau sub forme non-umane, ca de exemplu, sub forma unei plante. Ei vedeau acele vise ca o forma de contact cu stramosii lor. Visele ii ajutau, de asemenea, sa isi stabileasca misiunea lor in viata.

In Evul Mediu, visele erau vazute ca fiind malefice si imaginile transmise in vis, erau tentatii ale diavolului. In starea de vis, vulnerabila, se credea ca diavolul le invenina mintea oamenilor.

La inceputul secolului 19, se credea ca visele provin de la anxietate, zgomote din gospodarie sau chiar indigestie.

De aceea, acestea nu aveau nicio insemnatate. La sfarsitul secolului 19, Sigmund Freud a reinviat importanta viselor si semnificatia acestora si nevoia de a fi interpretate. Freud a revolutionat studiul viselor.

Studiind aceste culturi stravechi, ne dam seama ca oamenii au avut mereu o inclinatie pentru a interpreta vise. Biblia are peste 700 de referinte catre vise.

LĂSAȚI UN MESAJ